Alege intelept, suflet frumos!

Alege intelept, suflet frumos!

De ce alegi ceea ce nu te reprezintă? De ce alergi după iluzii? Creezi totul și distrugi totul cu mintea ta. Prea multe suflete observ care au ajuns la un punct în care nu se mai recunosc. Se întreabă în liniștea căminului lor, cum este posibil să fiu eu și totuși să fiu pe plac altor persoane. Întrebarea mea este: Pentru cine trăiești, suflet frumos? Pentru tine sau pentru ceilalți?

Nu este egoism să trăiești pentru tine. În nici un caz. Trăind pentru ceilalți, ajungi la un punct în care te rătăcești și nu te mai regăsești în ceea ce faci. Ce faci atunci? Pe mulți am întrebat, mai puțini au avut răspuns. Am trecut prin această etapă și crede-mă că totul stă în mâinile mele să te ridici, să-ți dai restart la minte, corp și suflet…și aventura poate să înceapă din nou.

Prea multe cuvinte își pot găsi locul într-o avalanșă de conversații printre oamenii care își caută scopul și calea în această lume. Cuvintele complică o situație. Prea multe cuvinte și un conflict este pe cale să se producă. Prea puține cuvinte și tăcerea să fie interpretată greșit.

Prea multe fapte ale trecutului își pun amprenta asupra prezentului care este blând și dulce cu tine. Vii cu amintiri din trecutul îndepărtat unde nu-știu-cine ți-a zis ceva despre tine și atât de mult te-a afectat atunci încât acum te ridici de pe scaun și arzi ca un chibrit scăpat din mână reacționând defensiv și acuzând pe nedrept persoane care doar își spun punctul de vedere. Impulsivitatea acelui moment renaște dintr-o amintire care a lăsat răni adânci. Încă te afectează atât timp cât ai reacții de acest gen.

De ce lași trecutul să te cuprindă din nou? De ce nu ierți? Când ierți, te eliberezi de tot ce ai avut pentru a primi tot ceea ce trebuie să primești. 

Comparația naște suferință. Știu este la modă să suferi, să fii nervoasă, să fii agresivă, să țipi, să lovești cu cuvinte persoane nevinovate și lista poate continua. Unde se întâlnește pe aici și draga noastră iubire? Are loc? Nu, prea multă suferință și iubirea nu există.

Puține persoane discută idei, majoritatea judecă, se victimizează și se citește o invidie în ochii lor atunci când vii zâmbind la muncă sau ești entuziasmată că o nouă zi a început. Ce vremuri trăim? Unde este zâmbetul? Mai știi să zâmbești? Ori sunt eu mult prea optimistă? Cred că au greșit doza la naștere. 🙂

Dacă înainte îmi era milă de cei suferinzi, acum înțeleg. Fiecare are o forță interioară prin care poate decide ceea ce îi face bine sau mai puțin bine. Fiecare alegere te duce spre pasul următor. Tu alegi. Tu experimentezi. De ce să te uiți în curtea celuilalt care are o casă cu flori când tu poți să cumperi flori și să le pui în jurul casei tale? De ce să judecăm alegerile vecinului când nu îi cunoști experiența sa de viață?

Ce este în interiorul unei persoane, puțin se afișează în exterior. Da, ochii niciodată nu mint și totuși câți dintre noi știu să citească ochii?  Toți avem ochi și puțini văd adevărul.

Separarea este o iluzie. Vedem în celălalt mai mult decât vedem în noi înșine. De exemplu, o vezi pe colega ta de la muncă mult mai frumoasă decât tine. Farmecul fiecărei clipe este să privim în noi înșine, nu prin ceilalți.

De multe ori mi s-a întâmplat să mi se spună de femei mai mari decât mine, în vârstă desigur, că ar fi vrut să fie ca mine la vârsta mea. Pe toate le-am întrebat astfel: Ce te-a oprit să fii zâmbitoare, curajoasă, independentă și rebelă? Frica a fost răspunsul. Frica de familie, de prieteni, de societate și lista poate continua. Eu am fost prea ocupată să citesc, să mă informez, să întreb, să experimentez pentru a mai simți frica. Curiozitatea mea este nelimitată. Cum spune sora mea, este infinită. Dacă eu am putut, tu de ce nu poți? 

Fiecare are un standard al său, crede-mă că poți depăși. Nimic  nu vine întâmplător în viața ta. Fiecare situație este acolo pentru a învăța și a crește din ce în ce mai frumos. Fiecare persoană este aici, lângă tine pentru a lua tot ce este mai bun și mai înțelept pentru a înflori. Poziția de victimă nu este deloc atrăgătoare, mie una nu îmi place. Ador oamenii plini de viață, care zâmbesc din tot sufletul și fac mereu ceea ce simt indiferent de lo sau de situație.

Cu multă iubire, Mihaela Rîbu