Atat de dor imi era sa scriu, incat asteptam nerabdatoare un subiect interesant. Totul s-a intamplat raspunzand unui prieten virtual la un mesaj ce a condus spre aceasta intrebare: ,,Poti trai in singuratate sau poti numi viata atunci cand petreci timpul mai mult singur?”
Solitudinea este starea in care te simti bine cu tine, insuti. Doar sufletele puternice pot ramane in liniste pe termen lung, a fost raspunsul meu. Nu as vrea sa ma rezum la cateva cuvinte si sa aprofundez subiectul pe larg pentru ca observ multe persoane in jurul meu care prefera aceasta stare. Nici nu ma mira. Le este foame de iubire, de pace, de oameni frumosi cu care sa fie ei, insisi si de frumusete interioara…ca nah…frumusete exterioara vedem la orice pas.
Totul a inceput acum cativa ani buni, in jur de 4 ani sunt, daca imi aduc aminte sau chiar mai mult sa fie. Anii trec si usor, usor incep sa uit. 🙂 Varsta incepe sa-si faca simtita prezenta. 🙂 Dupa o relatie de iubire ce am iubit intens si totul se prabusea dupa fiecare incercare de a mea de a remedia si de a gasi solutii, m-am blocat. Efectiv, nu stiam pe ce drum sa o iau. Am plecat din orasul natal cu gandul sa-l uit si sa incep o noua viata. Sincer, nu a functionat. Ne-am intalnit peste un an crezand ca putem relua ceea ce am lasat si nimic nu se schimbase. Am incercat si nu mi-a parut rau. Macar s-a terminat cu inima impacata ca am incercat tot si totusi nu eram facuti pentru totdeauna. A fost o scanteie si pentru asta ii multumesc.
Astfel am ales sa fiu singura. Cu gandul ca nu sunt facuta pentru a fi iubita si sa iubesc, m-am ratacit printre oameni si m-am regasit tot printre ei, dar in alta tara. Aici mi-am pus ordine in ganduri si am ales sa fiu cea mai buna in profesia pe care o am. Am pus 100% in tot ceea ce faceam si tot timpul eram ocupata cu ceea ce imi dadea aripi spre un nou orizont: sa ma iubesc pe mine, insami asa cum iubesc oamenii din jurul meu. Se vedea pe chipul lor fericirea cand ma vedeau si asta imi era de ajuns. Care sunt domeniile din viata ta in care ai ales sa-ti aloci toata energia?
Am ales sa aflu ce este iubirea de la oameni si sa uit tot ce am invatat in legatura cu ea. Astfel am cautat carti despre femei, despre iubire, despre barbati si despre conceptul de relatie unde el si ea se intalnesc si cresc armonios, adica infloresc impreuna. Fiecare carte a deschis cate o usa spre un nou orizont mai frumos si din ce in ce mai luminos. Nu stiam ca iubirea este o stare din interiorul meu si eu o cautam in exterior, pentru ca asa am vazut si fara sa vreau am preluat-o la nivel subconstient. Inconstient faceam ceea ce multi au facut. Ti se pare cunoscut nu?
Am ales sa descoper puterea mea interioara. Solitudinea m-a pus pe calea cea dreapta unde Mihaela s-a pus pe primul loc. Invatata sa fiu a doua tot timpul si sa pun pe cei dragi pe primul loc, a fost dificil. Am avut oameni-inger care au aparut la momentul potrivit. De multe ori plangeam si dintr-odata aparea ea sau el care imi striga tare in ureche sa ma ridic si sa fac ceea ce imi place. Asa am invatat sa imi iau rucsacul si sa pornesc la drum singura. Nu neg ca atunci cand le povesteam cunostintelor sau colegelor de la munca despre micile mele aventuri, ma intrebau: nu iti este frica? Nu, frica este doar o stare mentala. Astfel prima mea experienta a fost in Nottingham unde in tren am intalnit cel mai intelept barbat care mi-a spus sa nu-mi schimb caracterul pentru nimeni si cel ce va alege sa-mi fie sot va fi mereu langa mine, sustinandu-ma. Astfel pentru prima data in viata mea am avut onoarea sa intalnesc primul barbat care plange de bucurie ca m-a intalnit si care mi-a rostit cele mai frumoase cuvinte. Asa am invatat sa ma privesc prin ochii celorlalti, sa ma iubesc din ce in ce mai mult si sa pornesc in necunoscut. Aceasta stare de solitudine mi-a oferit oportunitatea de a fi cine vreau eu sa fiu.
Solitudinea m-a condus spre ceea ce inima mea striga cu voce tare si eu nu o auzeam din cauza zgomotului mental si a programarilor de mic copil. Am ales sa imi ascult intuitia si in solitudine am avut sansa la libertate de exprimare a sinelui, libertatea de decizie si libertatea de a fi eu, insami. Tot ceea ce am simtit sa fac, am facut. Fara compromisuri. Fara suparare. Fara sa deranjez pe cineva prin ceea ce fac. Fara intrebari. Astfel am invatat sa apreciez totul. Orice lucru mic ofera o bucurie ce nu se poate exprima in cuvinte.
In concluzie, vreau sa spun ca solitudinea te invata cum sa fii bine cu tine, insuti si sa apreciezi la maxim fiecare moment cu cei dragi. Atunci cand vibrezi pe o frecventa inalta, oportunitatile apar din necunoscut si totul are un sens. Cel mai bun invatator esti tu, insuti. Nu te opri din a fi curios si lasa intrebarile sa curga si chiar sugerez sa le asterni pe o foaie de hartie pentru a le citi din nou si din nou si astfel vei observa pasii tai prin aceasta calatorie frumoasa, viata.
Cu multa iubire, Mihaela Ribu
Calea Solitudinii.
Atat de dor imi era sa scriu, incat asteptam nerabdatoare un subiect interesant. Totul s-a intamplat raspunzand unui prieten virtual la un mesaj ce a condus spre aceasta intrebare: ,,Poti trai in singuratate sau poti numi viata atunci cand petreci timpul mai mult singur?”
Solitudinea este starea in care te simti bine cu tine, insuti. Doar sufletele puternice pot ramane in liniste pe termen lung, a fost raspunsul meu. Nu as vrea sa ma rezum la cateva cuvinte si sa aprofundez subiectul pe larg pentru ca observ multe persoane in jurul meu care prefera aceasta stare. Nici nu ma mira. Le este foame de iubire, de pace, de oameni frumosi cu care sa fie ei, insisi si de frumusete interioara…ca nah…frumusete exterioara vedem la orice pas.
Totul a inceput acum cativa ani buni, in jur de 4 ani sunt, daca imi aduc aminte sau chiar mai mult sa fie. Anii trec si usor, usor incep sa uit. 🙂 Varsta incepe sa-si faca simtita prezenta. 🙂 Dupa o relatie de iubire ce am iubit intens si totul se prabusea dupa fiecare incercare de a mea de a remedia si de a gasi solutii, m-am blocat. Efectiv, nu stiam pe ce drum sa o iau. Am plecat din orasul natal cu gandul sa-l uit si sa incep o noua viata. Sincer, nu a functionat. Ne-am intalnit peste un an crezand ca putem relua ceea ce am lasat si nimic nu se schimbase. Am incercat si nu mi-a parut rau. Macar s-a terminat cu inima impacata ca am incercat tot si totusi nu eram facuti pentru totdeauna. A fost o scanteie si pentru asta ii multumesc.
Astfel am ales sa fiu singura. Cu gandul ca nu sunt facuta pentru a fi iubita si sa iubesc, m-am ratacit printre oameni si m-am regasit tot printre ei, dar in alta tara. Aici mi-am pus ordine in ganduri si am ales sa fiu cea mai buna in profesia pe care o am. Am pus 100% in tot ceea ce faceam si tot timpul eram ocupata cu ceea ce imi dadea aripi spre un nou orizont: sa ma iubesc pe mine, insami asa cum iubesc oamenii din jurul meu. Se vedea pe chipul lor fericirea cand ma vedeau si asta imi era de ajuns. Care sunt domeniile din viata ta in care ai ales sa-ti aloci toata energia?
Am ales sa aflu ce este iubirea de la oameni si sa uit tot ce am invatat in legatura cu ea. Astfel am cautat carti despre femei, despre iubire, despre barbati si despre conceptul de relatie unde el si ea se intalnesc si cresc armonios, adica infloresc impreuna. Fiecare carte a deschis cate o usa spre un nou orizont mai frumos si din ce in ce mai luminos. Nu stiam ca iubirea este o stare din interiorul meu si eu o cautam in exterior, pentru ca asa am vazut si fara sa vreau am preluat-o la nivel subconstient. Inconstient faceam ceea ce multi au facut. Ti se pare cunoscut nu?
Am ales sa descoper puterea mea interioara. Solitudinea m-a pus pe calea cea dreapta unde Mihaela s-a pus pe primul loc. Invatata sa fiu a doua tot timpul si sa pun pe cei dragi pe primul loc, a fost dificil. Am avut oameni-inger care au aparut la momentul potrivit. De multe ori plangeam si dintr-odata aparea ea sau el care imi striga tare in ureche sa ma ridic si sa fac ceea ce imi place. Asa am invatat sa imi iau rucsacul si sa pornesc la drum singura. Nu neg ca atunci cand le povesteam cunostintelor sau colegelor de la munca despre micile mele aventuri, ma intrebau: nu iti este frica? Nu, frica este doar o stare mentala. Astfel prima mea experienta a fost in Nottingham unde in tren am intalnit cel mai intelept barbat care mi-a spus sa nu-mi schimb caracterul pentru nimeni si cel ce va alege sa-mi fie sot va fi mereu langa mine, sustinandu-ma. Astfel pentru prima data in viata mea am avut onoarea sa intalnesc primul barbat care plange de bucurie ca m-a intalnit si care mi-a rostit cele mai frumoase cuvinte. Asa am invatat sa ma privesc prin ochii celorlalti, sa ma iubesc din ce in ce mai mult si sa pornesc in necunoscut. Aceasta stare de solitudine mi-a oferit oportunitatea de a fi cine vreau eu sa fiu.
Solitudinea m-a condus spre ceea ce inima mea striga cu voce tare si eu nu o auzeam din cauza zgomotului mental si a programarilor de mic copil. Am ales sa imi ascult intuitia si in solitudine am avut sansa la libertate de exprimare a sinelui, libertatea de decizie si libertatea de a fi eu, insami. Tot ceea ce am simtit sa fac, am facut. Fara compromisuri. Fara suparare. Fara sa deranjez pe cineva prin ceea ce fac. Fara intrebari. Astfel am invatat sa apreciez totul. Orice lucru mic ofera o bucurie ce nu se poate exprima in cuvinte.
In concluzie, vreau sa spun ca solitudinea te invata cum sa fii bine cu tine, insuti si sa apreciezi la maxim fiecare moment cu cei dragi. Atunci cand vibrezi pe o frecventa inalta, oportunitatile apar din necunoscut si totul are un sens. Cel mai bun invatator esti tu, insuti. Nu te opri din a fi curios si lasa intrebarile sa curga si chiar sugerez sa le asterni pe o foaie de hartie pentru a le citi din nou si din nou si astfel vei observa pasii tai prin aceasta calatorie frumoasa, viata.
Cu multa iubire, Mihaela Ribu
NO COMMENT